Totusi cred ca omul este bun de la natura

Ma irita prostia, in special prostia tupeista care-si face publicitate la tot pasul.
Ma irita oamenii care nu tin la valori, care nu au valori, care traiesc o viata de dragul unor activitati minuscule si neimportante in esenta.
Ma ingrozeste uneori rautatea si salbaticia unora, comportament care da dovada de neomenie.

Incerc sa vad doar partea pozitiva in oameni, sa pot invata ceva de la ei si desigur sa fiu in interactiune pozitiva.
Dar gasesti unele persoane pustii, pustii in suflet intrucat nu poti descoperi nici cea mai mica parte a acelui pozitiv omenesc cautat.
Mereu am fost de parerea, ”oamenii trebuie priviti ca scop si nu ca mijloc”, dar desori te pomenesti in situatia sa fii tu abordat ca acelas mijloc, sau insasi faptul, sa fii folosit si ... aruncat.

Am impresia ca suntem la o piesa de teatru unde oamenii joaca fix dupa un scenariu scris de un ”autor inadecvat”, unde ficarea abordeaza ”legea junglei”si interpreteaza libertatea in felul cum ii este comod sau de fapt cum ii permite inteligenta sa constientizeze aceasta valoare esentiala a democratiei.
Ma intalnesc des cu persoane care par a fi blandetea, bunatateasi calmitatea intruchipata dar de fapt sub aceasta masca se ascundeferocitatea, stresul si aiureala.
E o masca atribuita pentru a crea impresii, o incercare formala de a ascundeadevarata persoana care sta in spate, care iese la suprafata doar in momentele cand ii permite conjunctura. Pentru astfel de persoane e cu mult mai usor sa joace teatru, sa fie inchistate, decat sa-si schimbe propria personalitate. Persoane slabe de fapt ! Formalismul si falsitatea ma ”scot de pe fix”, imi provoca stres si dezgust.

Sunt obosita de aceste comportamente, vreau o lume mai buna, vreau o lumemai simpla si mai adevarata, vreau oameni vii si reali in jurul meu, vreaupersonalititi adevarate care apreciaza viata in valoarea sa frumoasa si interactioneaza cu mediul social din perspectiva atitudinii pozitive fata de semeni.

Si iarasi, reiterez speranta mea, speranta mea intr-o lume mai buna, mai binevoitoare, mai amabila, mai corecta, care are tendinta spre bine, spre frumos si adevar...

Broasca si scorpionul

Candva, un scorpion a rugat o broasca sa-l duca de pe un mal pe altul.
"Si daca ai sa ma intepi? i-a replicat broasca.
"N- am sa te intep", a raspuns scorpionul, "ca asta ar insemna sa mori, ne-am scufunda amandoi si asta n-ar avea nici o logica."
La mijlocul raului, scorpionul a intepat sarmana broasca. In timp ce murea tragandu-l si pe scorpion la fund, ea a apucat sa-l mai intrebe: "De ce-ai facut-o? Care-i logica?"
"N-are nimic de a face cu logica", i-a raspuns sufocandu-se scorpionul. "Asta-i felul meu de a fi si n-am ce-i face."




Asemenea scorpionului, exista oameni in viata noastra care ne fac rau. Noi le luam comportamentul la modul personal dar totusi acesta este felul lor de a fi. Si cu toate acestea, noi ne dorim in continuare sa fie draguti, blanzi, atenti si grijulii.

Trecem prin multe vieti la rand, spunand „te rog, nu imi face rau” celor care ne-au facut rau iarasi si iarasi, incercand sa desfacem trecutul determinandu- i pe ei sa schimbe ceea ce fac sau au facut. Asemenea broastei din fabula, nu ascultam indrumarea interioara si speram ca rezultatul va fi diferit. Dar suntem intepati in continuare si, in loc sa ne intrebam de ce ne punem singuri in aceasta situatie, ii intrebam pe ceilalti de ce se poarta asa. Si, asemenea scorpionului, ei nu sunt gata sa imbratiseze iluminarea si intelegerea. Fac exact ceea ce stiu sa faca. Noi suntem victimele karmei noastre si ei sunt victimele energiilor lor. Si ne inecam impreuna.